Rareori îi arătăm alcoolicului aceeaşi compasiune pe care o arătăm altor bolnavi. Gândiţi-vă pentru un moment la situaţia diabeticului. Când mănâncă zahăr sau anumite alimente, corpul lui reacţionează la acestea altfel decât corpul altora. Dacă nivelul zahărului din sânge se dezechilibrează, diabeticul poate să intre chiar în comă. În urmă cu 75 de ani, doctorii ştiau că ceva nu este în regulă, înţelegeau simptomele diabetului, dar nu îi cunoşteau cauza. Datorită acestei lipse de înţelegere a dietei diabeticului faţă de zahăr, mulţi diabetici au murit din cauza bolii lor. Diabeticul nu înţelegea ce i se întâmpla când mânca zahăr. Alţi oameni mâncau torturi şi dulciuri fără nici o problemă, în timp ce diabeticii nu înţelegeau de ce sunt diferiţi. În plus, diabeticii simt nevoia irezistibilă de dulce la fel cum alcoolicul simte nevoia de a bea alcool. Ţinând cont de cerinţele sociale faţă de mâncare, diabeticilor le era foarte dificil să evite să mănânce exact acele lucruri care îi făceau să se simtă rău.
Astăzi, pentru alcoolic, situaţia nu este cu mult diferită. Ştiinţa medicală, deşi afirmă că alcoolismul este o boală, cunoaşte foarte puţine despre aceasta şi nu a oferit o soluţie reală acestei probleme. Ce putem spune cu o anume certitudine este că există anumite programe de tratament care, dacă sunt urmate, îi pot oferi alcoolicului nu numai eliberarea faţă de compulsia de a bea, ci şi faţă de zbuciumul emoţional şi mental care acompaniază dependenţa.
Lasă un răspuns
Lasă un răspuns