Spunem că alcoolicul activ este în „negare” pentru că nu poate vedea realitatea situaţiei lui. El „neagă” durerea pe care consumul de alcool o cauzează lui şi altora, neagă legătura dintre consecinţele băutului şi consumul de alcool. De exemplu, dacă are probleme maritale pentru că se îmbată şi se ceartă cu soţia sa, va spune că soţia este neînţelegătoare şi sâcâitoare. Uneori, chiar va da vina pe aceasta pentru modul său de a bea. Dacă nu trece de stadiul de negare, există probabilitatea unei morţi timpurii şi certitudinea unei vieţi care cauzează durere familiei şi celor dragi.
Credinţa greşită sau amăgirea oricărui alcoolic este că el sau ea poate bea normal. Nu poate admite faţă de el însuşi că are o problemă cu băutul, deci continuă să bea. „Marea Minciună” pe care alcoolicul şi-o spune este că „de data asta va fi altfel, de data asta mă voi descurca mai bine”. Concepţia aceasta eronată îl împiedică să accepte nevoia abstinenţei totale.
Lasă un răspuns
Lasă un răspuns