DEPENDENTA DE ALCOOL – Centrul Rezidential "Izvorul Tamaduirii" Bacau

I. CE ESTE DEPENDENȚA DE ALCOOL?

Elementul esențial al dependenței de orice substanță îl constiutie un grup de simptome cognitive, comportamentale și fiziologice indicând că individul continuă uzul substanței în ciuda apariției unor probleme importante în legătură cu substanța. Există un pattern de autoadministrare repetată care duce de regulă la toleranță, abstinență și la un comportament de luare compulsivă a drogului. Dorința ardentă este posibil să fie experimentată de cei mai mulți indivizi cu dependență de o substanță, dacă nu chiar de toți.

Toleranța este definită ca necesitatea de cantități tot mai mari de substanță pentru a ajunge la efectul dorit. Ea se mai poate manifesta și ca resimțirea unui efect diminuat considerabil prin continuarea uzului aceleiași cantități de substanță.

Abstinența este o modificare dezadaptativă de comportament cu concomitențe fiziologice și cognitive care survine când concentrațiile sanguine sau tisulare ale unei substanțe se diminuează la acel individ care a menținut un uz prelungit de cantități mari de substanță. După dezvoltarea simptomelor neplăcute de abstinență, este posibil ca persoana să ia substanța pentru a-și ușura simptomele sau pentru a le evita, făcând de regulă uz de substanță toată ziua, începând curând după trezire.

Dependența fiziologică de alcool este indicată de prezența simptomelor de toleranță sau abstinență. Abstinența de alcool se caracterizează prin dezvoltarea de simptome de abstinență (hiperactivitate vegetativă, tremor marcat al mâinilor, insomnie, agitație psihomotorie, anxietate, greață, vomă) în decurs de 12 ore sau mai mult după reducerea aportului urmând unei ingestii prelungite și excesive de alcool. Odată ce se dezvoltă un pattern de uz compulsiv, indivizii cu dependență pot dedica perioade substanțiale de timp obținerii și consumării băuturilor alcoolice. Acești indivizi continuă să facă uz de alcool în ciuda evidenței de consecințe adverse psihologice sau somatice (depresie, maladie hepatică, etc.).

În consecință alcoolismul sau dependența de alcool este consumul de băutura alcoolică, ocazional sau periodic, indiferent de mijloace sau consecințe asupra persoanei sau familiei, cu scopul schimbării stării de dispoziție sau acela de a evita stările neplăcute fizice sau psihice cauzate de sevraj.

De cele mai multe ori, persoanele care consumă abuziv alcool sau cele dependente de alcool neagă sau refuză discuțiile referitoare la consumul și problemele cauzate de dependența de alcool. Consumul de alcool poate cauza în timp dependenta psihică și dependența fizică.

Semne ale dependenței psihice:

stările de indispoziție (frustrare, anxietate, stări depresive) sunt înlăturate prin consum;
anticiparea consumului, planificarea consumului și a ocaziilor de a consuma;
evocarea cu placere a momentelor de consum, memoria momentelor placute;
în fața unor situații limită sau a unor momente cu mare presiune emoțională (deces, boală, divorț, pierdere, câștig,etc euforie) dependentul se gândește automat la consumul de alcool.

în lipsa consumului apare tremuratul matinal al mâinilor și palmelor;
dificultăți de coordonare a mișcărilor, probleme de echilibru și de mers;
transpirație, stare de greață și/sau vărsături;
durere de cap, tensiune, probleme cardiace;
tulburări de somn;
alte semne specifice sevrajului alcoolic.

Toate acestea dispar sau se ameliorează imediat ce persoana consumă băutură alcoolică.

consumul experimental, în care individul consumă substanța din curiozitate (ex. la o petrecere);
consum regulat, în care individul consumă substanța la diversele întâlniri cu colegii, cunoștințele, prietenii;
consum devenit preocupare, în care individul obișnuiește să consume alcool în multe situații și cautarea acestor situații devine în sine un scop;
dependența, este faza în care întregul comportament este controlat de nevoia organismului de a consuma alcool. Persoana nu mai este liberă, este controlată de substanță!

Indiferent dacă este sub formă de bere, vin sau lichior, băuturile alcoolice sunt substanțe chimice care afectează activitatea mentală, emoțională și comportamentală. Rețineți că alcoolul este un drog puternic!!!

Deoarece băuturile alcoolice sunt atât de comune și accesibile în cultura noastră, uităm că alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor interzise. Alcoolul devine astfel un risc din ce în ce mai mare pentru că poate fi acceptat și încurajat de către cei din anturaj și cel puțin temporar îi poate face să pară și să se simtă mai mari. Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învățării sociale.

II. EFECTELE CONSUMULUI DE ALCOOL

Alcoolismul are nenumărate efecte atât asupra persoanei în cauză cât și asupra celor din jur, și vorbim de efecte ce țin de sfera psihologică dar și de efecte fizice. Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accidentări, inclusiv accidentele de mașină, de pilda. O treime din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool, fără a mai număra miile de răniți rezultați în fiecare an.

Consumul de alcool, chiar și în cantități moderate crește foarte mult riscul de a avea raporturi sexuale neprotejate, crescând astfel riscul de îmbolnăviri. În unele cazuri apar „efecte” mai complicate, din sfera sarcinilor nedorite.

Un alt efect neplăcut, periculos atât pentru persoană cât și pentru ceilalți, este violența și agresivitatea. Sub influența consumului de alcool poți interpreta greșit o remarcă sau un gest, ceea ce poate duce la comportamente agresive și violență.

Alcoolul acționează în organism ca factor de stres: crește tesiunea arterială, sunt eliberate în sânge, mai multe substanțe ca: lipide, zaharuri, cortizon.
Organismul folosește energie pentru înlăturarea alcoolului din organism, energie care ar fi fost necesară pentru buna lor funcționare. Metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului, „fură” 80% din oxigenul necesar funcționării acestui organ. Astfel alcoolul devine un „parazit metabolic”. Celulele cardiace și cele nervoase, au cel mai ridicat consum de oxigen și suferă cel mai mult sub influența alcoolului.
Abuzul de alcool, consumul matinal „pe stomacul gol”, duce la malnutriție. Organismul este lipsit de proteine, substanțe minerale și vitamine. Pe lângă reducerea aportului acestor elemente importante din hrană, excesul de etanol are ca efect reducerea progresivă a capacității intestinului subțire de a resorbi substanțe importante ca: vitamina B1, acidul folic, iar mai târziu sodiu și apă.
Produșii de înaltă toxicitate rezultați din descompunerea alcoolului (de ex. acetaldehida) afectează celulele nervoase.
Incapacitatea progresivă a intestinului subțire de a absorbi substanțe vitale bunei funcționări a organismului (vitamine în special A și C, săruri minerale), cauzează în timp tulburări nervoase și tulburări cu origine somatică. Pierderea calciului, a fosfaților și a vitaminei D ca urmare a consumului de alcool, duce la pierderea masei osoase și la creșterea pericolului de fracturare. Inflamațiile mucoaselor gastrice și duodenale, precum și fisurile la nivelul inferior al esofagului duc la sângerări grave. Consumul permanent de alcool crește de zece ori mai mult riscul de îmbolnăvire de cancer esofagian.
Sub incidența suferinței intră și mușchiul cardiac. Îmbolnăvirea acestui mușchi se numește cardiomiopatie. De patru ori mai mulți alcoolici mor din cauza tulburărilor cardiace decât de ciroză.

Cele mai frecvente complicații somatice determinate de consumul de alcool sunt: gastritele toxice, ulcerele, pancreatita, diabetul zaharat, hepatita cronică, ciroza hepatică, polinevrita periferică, convulsiile, accidentele vasculare cerebrale și miocardice.

O altă serie de efecte sunt cele asupra creierului, sistemului nervos și psihicului. Inițial și în doze mici se produce un efect stimulator (crește debitul verbal, dispar inhibițiile, crește gradul de iritabilitate nervoasă) asupra psihicului. Aceasta mai este numită și faza euforică sau excitantă a consumului. Consumat în doze mai mari însă, alcoolul, are efect inhibitor (reacții slabe la stimuli dureroși, capacitate de discernământ slabă, atenție și memorie alterate). Efectele psihologice ale consumului de alcool pot crea impresia depășirii stărilor de teamă și inhibare, poate să facă singurătatea mai suportabilă, pot diminua sentimentele de inferioritate.

Alcoolul produce însă distrugerea treptată a neuronilor iar asta se observă în timp mai ales de către persoanele apropiate alcoolicului. Această reducere a numărului neuronilor cauzează și reducerea performanțelor creierului, vizibile în scăderea funcției memoriei (apar lacune de memorie), a capacității de gândire, de înțelegere, pierderea simțului critic și a discernământului. Iar consumul abuziv poate provoca în timp leziuni organice la nivelul sistemului nervos central ce pot provoca până la convulsii, delirium tremens sau la demență.

Dependentul de alcool manifestă o răceală emoțională, o alterare treptată a sentimentelor, indispoziții frecvente și schimbări bruște a opiniilor.

Mai pot să apară:

neliniște interioară, iritabilitate;
tulburări de somn, coșmaruri;
depresie, frică, complexe de inferioritate ascunse uneori în spatele unei fațade de grandomanie;
lipsă de voință, promite dar nu-și ține promisiunea;
izolarea și reducerea sferelor de interes;
lipsa igienei corporale, decădere fizică și psihică.

Dependența de alcool cauzează în timp alterarea sentimentelor și relațiilor cu membrii familiei, tulburarea relațiilor interpersonale la servici și în cercul de prieteni, reducerea sentimentelor de responsabilitate, neglijarea educației copiiilor, întarzierea și absența de la locul de muncă, accidente de muncă și de circulație, delicvență, divorț, pierderea locuinței și a locului de muncă.

III. TIPURI DE CONSUMATORI DE ALCOOL

Întrucât suntem diferiți, avem feluri diferite de a bea. Abuzul și dependența de alcool suferă modificări de la unul la celălalt în funcție de de frecvența și cantitatea care se bea, de motivația consumului și de perioada de pauză dintre perioadele de consum. Profesorul E. M. Jellinek, în 1960, a studiat comportamentul de consum al alcoolicilor și a descris cinci tipuri de băutori:

TIPUL 1 – Băutorii de tip ALFA – Motivul principal al consumului: relaxare, destresare, evadarea din stări de dispoziție neplăcute. Aceștia consumă alcool pentru a se ușura, îcercând să-și rezolve prin aceasta deferite probleme. În această formă încă există control asupra consumului de alcool dar progresiv se poate instala dependența. Exemple: consumul unui păhărel înainte de dans, înaintea unei întâlniri importante, seara acasă în fața televizorului, etc.
TIPUL 2 – Băutorii de tip BETA – Motivul principal al consumului: obișnuința de a asocia orice situație/eveniment cu consumul de alcool. Aceștia consumă frecvent alcool, cu diferite ocazii, fără a fi încă instalată dependența. Totuși pot apărea anumite acuze legate de complicații organice datorate abuzului de alcool (boli de ficat, de stomac, etc.) Exemple: consumă alcool la nunți, botezuri, petreceri, sărbători, aniversări, etc.
TIPUL 3 – Băutorii de tip GAMA – Motivul principal al consumului: nevoia psihică și fizică de consum, în lipsa consumului apar stări psihice și fizice neplăcute (depresie, iritabilitate, nervozitate, melancolie, agresivitate, agitație psiho-motorie, dureri și indispoziții fizice). Aceștia sunt dependenți de alcool în primul rând psihic, dar și fizic. Nu mai pot controla cantitatea de alcool consumată (după primele pahare își pierd măsura, consumă în continuare, apare starea de ebrietate). Exemple: consumă pe parcursul unei zile cu diferite ocazii, mai ales dimineața pentru înlăturarea simptomelor neplăcute (tremurul mâinilor, greutatea vorbiri, pierderea echilibrului) și seara pentru a putea avea un somn cât de cât confortabil.
TIPUL 4 – Băutorii de tip DELTA – Motivul principal al consumului: nevoia fizică de a consuma alcool, obișnuința. Aceștia sunt dependenți de alcool în primul rând fizic. Pot păstra o perioadă mai lungă controlul asupra cantității de alcool consumată (nu se îmbată tare, dar nici nu pot renunța). De pildă: obiceiul zilnic, ca după serviciu, cu colegii să bea 2 beri la barul din cartier.
TIPUL 5 – Bautorii de tip EPSILON (periodici) – Motivul principal al consumului: decopensare, lipsa capacității de a menține un echilibru, stare de epuizare sau de depășire a resurselor funcționale fizice și psihice. Aceștia sunt dependenți de alcool consumând necontrolat timp de câteva zile, având, însă și perioade mai lungi fără consum abuziv. Ca lungime de timp pauzele dintre episoadele de consum pot varia între câteva săptămâni până la 5-6 luni de zile. Exemplu: după o pauză de 6 luni de zile, de revelion se începe consumul și ține 1-2 săptămâni, persoana fiind aproape permanent în stare de ebrietate.

Consumatori „sclavi ai grupului” – cei care nu pot spune “NU” grupului de apartenenta; care doresc prin adoptarea acestui comportament sa fie “acceptati” sau sa isi castige o anumita pozitie in grup: “Beau fiindca si prietenii mei o fac”; „Beau fiindca altfel ceilalti vor rade de mine!”
Consumatori “sclavi ai propriei imagini” – persoane care recurg la acest comportament pentru a-si crea sau mentine o anumita imagine. “Beau fiindca asta fac barbatii!”; “Beau fiindca voi fi mai puternic si mai interesant!”
Consumatori “sclavi ai propriilor slabiciuni” – persoane care consuma alcool fiindca cred ca acesta le va rezolva problemele. “Am o groaza de probleme pe care nu stiu sa le rezolv! “; “Beau fiindca imi place!”

IV. EVOLUȚIA DEPENDENȚEI DE ALCOOL

Dependența de o substanță, în general, parcurge mai multe etape până se produce ca atare. Etapele consumului sunt:

consumul experimental, în care individul consumă substanța din curiozitate (ex. la o petrecere);
consum regulat, în care individul consumă substanța la diversele întâlniri cu colegii, cunoștințele, prietenii;
consum devenit preocupare, în care individul obișnuiește să consume alcool, droguri, tutun în multe situații și căutarea acestor situații devine în sine un scop;
dependența, este faza în care întregul comportament este controlat de nevoia organismului de a fuma sau consuma alcool sau droguri. Persoana nu mai este liberă, este controlată de substanță!

S-au făcut numeroase studii pe persoanele dependente de alcool iar cercetătorul E.M. Jellinek a elaborat o descriere sintetică a evoluției dependenței de alcool. Acesta prezintă evoluția alcoolismului în patru faze:

Faza pre-alcoolică
Faza de debut
Faza critică
Faza cronică

În faza pre-alcoolică alcoolul este consumat ocazional, la petreceri, sărbători, protocoale, etc. În acest stadiu nu există dependență fizică și psihică. Dependența se poate crea ori prin consum de alcool repetat (însă mulți consumatori în exces nu depășesc niciodată acest punct) ori crescând cantitatea de alcool din ce în ce mai mult cu fiecare ocazie de consum.

În cea de-a doua fază, numită faza de debut, sunt „asigurate” de către consumator toate condițiile pentru dezvoltarea dependenței. Consumatorul manifestă următoarele simptome: amnezie, consum de alcool pentru efectul în sine, acunderea alcoolului, preocupare față de alcool, sorbirea cu sete a primului pahar, sentiment de vinovăție privind alcoolul, evitarea conversației pe tema alcoolului, apariția amneziilor după aproape fiecare consum.

În faza critică, cea de-a treia, dependența de alcool este deja instalată, iar alcoolicul manifestă deja următoarele:

pierderea controlului, persoana nu mai poate controla voluntar cantitatea de băutură consumată, se pierde simțul măsurii, se consumă până la beție, ebrietate, intoxicație, comă alcoolică;
raționalizarea și justificarea consumului, negarea bolii;
grupul de consumatori devine o sursă importantă pentru respect și stimă de sine;
comportament agresiv, remușcare și sentimentul de vină persistentă;
modificarea comportamentului, tulburări de comportament;
întreruperea relațiilor sociale;
pierderea serviciului, incapacitatea de a prelua sarcini și responsabilități;
pierderea interesului pentru activități casnice, hobbyuri, alte activități;
re-interpretarea relațiilor personale;
auto-compătimire marcată, stări depresive;
gândire irațională – crede fapte sau lucruri fără fundament real, interpretare negativă;
protejarea băuturii, neglijarea hranei, a igienei corporale și a aspectului fizic;
prima spitalizare, probleme medicale în urma complicațiilor date de consum;
gelozia alcoolică, scăderea capacității sexuale, impotența;
consum matinal de alcool.

În ultima fază a dependenței, faza cronică, se consideră de obicei ca din acest punct, nu mai există cale de întoarcere la „băutul controlat”. În acest stadiu dependența se manifestă prin:

consum permanent de alcool – de unul singur sau în compania prietenilor de pahar;
deteriorare etică – sistemul de valori s-a modificat;
deteriorare reversibilă a gândirii;
deteriorare socială prin compania consumatorilor;
înlocuirea oricărei băuturi cu alcool;
tremurături, consum pentru evitarea sevrajului;
refuzul de a accepta starea de degradare fizică și psihică;
psihoze alcoolice determinate de consumul de alcool: beția patologică, delirium tremens, halucinoză alcoolică, gelozia obsesivă a alcoolicului, encefalopatia Wernicke, sindromul Korsakov.

V. TERAPIA ALCOOLISMULUI

Se consideră că tratamentul celor care abuzează de alcool este dificil, deoarece consumul prelungit al acestuia conduce la dereglări ale sistemului nervos central, consecințele făcându-se simțite atât la nivelul procesării informației, cât și în planul echilibrului emoțional. Netratate, aceste efecte conduc la creșterea abuzivă și compulsivă a consumului care afectează toate sectoarele vieții psihice și devine unica strategie de a face fațî tulburărilor emoționale și situațiilor stresante specifice vieții cotidiene.

Sunt subminate astfel toate resursele adaptative ale persoanei: forța ego-ului, voința, suporturile sociale, locul de muncă, starea sănătății și capacitatea de rezolvare de probleme. Rezistența emoțională a consumatorului scade foarte mult, reacțile sale afective căpătând un caracter imprevizibil din cauza tulburărilor de natură neurologică. Pacientul se identifică tot mai mult cu rolul social de consumator de substanțe, structura sa psihică devenind tot mai rezistentă la schimbare.

Din acest motiv, consumatorii de alcool reprezintă unul dintre cele mai expuse grupuri de risc la situațiile de criză psihologică. Deși acești subiecți resimt o serie de efecte negative în urma abuzului de substanțe, ei sunt ambivalenți față de terapie și, de regulă, nu doresc în mod real să-și modifice comportamentul. Această ambivalență se manifestă și în cazul pacienților care au fost internați forțat pentru dezintoxicare.

O categorie aparte o formează acei pacienți care se prezintă la terapie la dorința altei persoane (membrii familiei) sau pentru alte probleme psihopatologice. Aceștia au tendința de a nega sau minimaliza problema abuzului, fapt ce creează dificultăți suplimentare pentru terapeut.

Abstinența (renunțarea totală la consumul de alcool) este singura soluție pentru ieșirea din dependență.

Alcoolismul se poate trata prin:

consiliere psihologică sau psihoterapie;
asistență medicală – cură de dezalcoolizare;
tratament post-cură prin internarea într-un centru de recuperare;
participarea regulată la grupuri de sprijin pentru dependenții de alcool.

Psihoterapia (consilierea psihologică) poate fi primul pas în tratamentul alcoolismului și constă într-o discuție confidențială între bolnav și terapeut. În cadrul sedinței de consiliere se poate discuta despre problema dependenței, posibilele cauze ale acesteia, evoluția ei și mai ales despre modalitățile de tratament ale dependenței. Consilierea psihologică ajută persoana să înțeleagă mai bine cauzele, aspectele fizice și psihice ale dependenței, să dobândească încredere și motivație puternică pentru a parcurge un program de tratament cu scopul de a renunța la consumul de alcool și pentru a menține abstinența se pot urma diverse direcții de recuperare și metode de tratament.

Una dintre problemele mari cu care se confruntă psihoterapia atunci când este folosită ca instrument de luptă împotriva alcoolismului este rezistența pe care o opune clientul actului terapeutic. Rezistențele reprezintă comportamente care vin în contradicție cu obiectivele terapiei și au menirea de a contribui la conservarea vechilor structuri psihice dezadaptative. Acestea se manifestă prin neparticipare sau participare limitată la terapie. Pacienții pot răspunde monosilabic și superficial, nu-și îndeplinesc sarcinile trasate de către terapeut pentru îndeplinirea scopului și nu-și modifică stilul de viață. Uneori, ei evită să discute problema reală, orientând conversația într-o altă direcție: „problema mea reală este relația cu prietenul meu”.

Rezistențele se pot manifesta și prin tentativele de a face din terapeut un aliat sau, dimpotrivă, prin abordarea lui cu ostilitate. Terapeutul care lucrează cu astfel de subiecți se află într-o situație conflictuală: în cazul în care îl abordează pe pacient mai autoritar, acesta se va retrage și va abandona terapia, iar în cazul în care caută să formeze o relație terapeutică caldă și apropiată, riscă să valideze comportamentul patologic al acestuia.

Unii teoreticieni sunt de părere că prima sarcină a terapeutului constă în crearea unui cadru constructiv de colaborare și în elaborarea unui plan de acțiune. Acesta nu trebuie să ignore datele clinice, dar nici să-l blameze pe pacient, tratându-l cu respect și înțelegere, fără a ezita însă să abordeze subiecte neconvenabile. Cu alte cuvinte, atitudinea terapeutului trebuie să realizeze un echilibru între acceptare și acțiunile în direcția schimbării. Deși pacienții care au probleme cu abuzul nu sunt la început dispuși să discute această problemă cu terapeutul, ei vor accepta să abordeze alte aspecte care îi deranjează. Concentrându-se asupra problemelor pacienților, terapeutul le va demonstra astfel faptul că îi pasă de situația lor în calitate de persoane și nu neapărat ca alcoolici. Acest tip de abordare contribuie la realizarea unei bune relații terapeutice, pacientul devenind tot mai dispus să facă dezvăluiri cu privire la problemele sale legate de alcool.

Enumerăm în continuare câteva din situațiile de criză pe care le poate experimenta un alcoolic: consumarea unor supradoze și suicidul, pierderea locuinței, dispariția de la domiciliu, pierderea locului de muncă, pierderea unei relații apropiate, afecțiunile medicale, probleme cu legislația în vigoare. În lucrul cu o persoană aflată în oricare din aceste situații psihoterapia are rol hotărâtor pentru succes.

Dezalcoolizarea este necesară persoanelor care se află în faza critică sau în faza cronică a dependenței de alcool. De obicei dezalcoolizarea se realizează în secțiile de dezalcoolizare ale spitalelor de psihiatrie și durează aproximativ 14-17 zile. În această perioadă pacientului i se administrează o medicație pentru tratamentul sevrajului, reechilibrarea funcțiilor respiratorie și cardiacă, corectarea hipoglicemiei, tratamentul complicațiilor sau al bolilor asociate (hepatita, infecții acute sau cronice, tulburări neurologice, etc.). Acest tratament medicamentos se adresează în special ameliorării dependenței fizice. După perioada de spitalizare se recomandă continuarea tratamentului prin consiliere psihologică și/sau internare în centre de tratament, pentru tratamentul dependenței psihice.

Alcoolismul și toxicomaniile sunt afecțiuni psihice cu o largă răspândire socială, care determină o stare de deficiență psihică specifică, marcată mai ales prin dependența bolnavului față de toxic.

Prin gravitatea tulburărilor de personalitate pe care le determină, aceste droguri afectează și sensul moral al comportamentului social al individului, ducând la apariția unor manifestări antisociale de tip aberant. În mecanismele sociogenetice ale toxicomaniilor, un rol deosebit au carențele educaționale, frustrările afective, stările complexuale, mediile familiale dezorganizate, presiunile în educația copiilor, exemplul rău, lipsa de control psihoeducațional în perioadele de criză psihobiologică.

O etapă mult mai grea și anevoioasă este, în dezintoxicare, prevenirea recăderilor. Aici sarcina terapeuților se îndreaptă spre abordarea psihologică a bolnavilor, în primul rând, prin creșterea motivației bolnavului pentru menținerea abstinenței, obținută prin tratamentul anterior. Există o strategie referitoare la comportamentul bolnavului în raport cu ocaziile intempestive pentru consumul de alcool dar și cu impulsurile pentru reluarea consumului, provenite din condiționarea reflexă a unor situații anterioare în care bolnavul era obișnuit să consume alcool (de ex. la sfârșitul zilei, după parcarea mașinii în garaj, cocktail-uri, vizite „la țară”, la prieteni „cu cazan de țuică”, etc), astfel de situații trebuie incluse într-o listă specifică pentru pacientul respectiv, care va trebui să evite momentele respective sau să le compenseze prin „contramăsuri”.

Centrul „Izvorul Tămăduirii” folosește ca metodă terapeutică Modelul Minnesota ce fructifică experiența AA a programului „Celor 12 pașii”. Este cea mai eficientă abordare a tratamentului dependenței, dezvoltat în Europa și în toată lumea cu cele mai bune rezultate.

Principiile grupurilor Alcoolicilor Anonimi și Narcoticilor Anonimi sunt rezumate în cei 12 Pași care ocupă un loc important în filozofia Modelului Minnesota. Dincolo de acest aspect activitatea Centrului de zi „Izvorul Tămăduirii” cu prinde o gamă variantă de servicii oferite de specialiști formați și cu experință îndelungată în domeniul adicțiilor.

Din rândul acestor servicii oferite, amintim:

consilierea individuală pentru persoanele dependente și pentru membrii familiei. Beneficiarii sunt ajutați să înțeleagă situația pe care o traversează, să își mobilizeze resursele interioare, să-și redobândească abilitățile sociale, printr-o relație terapeutică de „una la unu” bazată pe suport emoțional, empatie și înțelegere.
terapia de grup și grupul de suport, prin care membrii grupului se susțin reciproc, își împărtășesc experința, puterea și speranța cu scopul de a-și rezolva problemele legate de consum.
terapia ocupațională, este o modalitate de vindecare sau de păstrare a sănătății ce pornește de la o perspectivă „integrală” asupra vieții și organismului uman.
organizarea de cursuri de prevenire și informare, atât la nivel local cât și în țară. Scopul acestor demersuri este de a informa despre pericolul consumului de alcool și a altor droguri, felul în care aceste dependențe afectează atât persoana aflată în consum, cât și familia, cercul de prieteni, colegi, ducând la o degradare treptată și ireversibilă a persoanei dependente și a mediului în care aceasta își desfășoară activitatea.