I. CE ESTE DEPENDENȚA DE ALCOOL?
Elementul esențial al dependenței de orice substanță îl constiutie un grup de simptome cognitive, comportamentale și fiziologice indicând că individul continuă uzul substanței în ciuda apariției unor probleme importante în legătură cu substanța. Există un pattern de autoadministrare repetată care duce de regulă la toleranță, abstinență și la un comportament de luare compulsivă a drogului. Dorința ardentă este posibil să fie experimentată de cei mai mulți indivizi cu dependență de o substanță, dacă nu chiar de toți.
Toleranța este definită ca necesitatea de cantități tot mai mari de substanță pentru a ajunge la efectul dorit. Ea se mai poate manifesta și ca resimțirea unui efect diminuat considerabil prin continuarea uzului aceleiași cantități de substanță.
Abstinența este o modificare dezadaptativă de comportament cu concomitențe fiziologice și cognitive care survine când concentrațiile sanguine sau tisulare ale unei substanțe se diminuează la acel individ care a menținut un uz prelungit de cantități mari de substanță. După dezvoltarea simptomelor neplăcute de abstinență, este posibil ca persoana să ia substanța pentru a-și ușura simptomele sau pentru a le evita, făcând de regulă uz de substanță toată ziua, începând curând după trezire.