3. Utilizarea unei adaptări clinice a celor 12 Paşi
Cei „12 Paşi” ai Alcoolicilor Anonimi sunt prezentaţi în detaliu în Alcoolicii Anonimi (1994), prima carte a comunităţii tradusă şi publicată în limba română. Aceşti Paşi reprezintă, de fapt, un set de principii spirituale universal acceptate, “simple adevăruri spirituale” (Webb, p. 58). În consiliere, însă, aceste principii iau forma unor caiete de lucru, a unor instrumente care îi ajută pe clienţi să îşi exploreze problema cu alcoolul şi care conturează un program de recuperare, o structură pe baza căreia se realizează schimbarea necesară. Pe lângă faptul că a fost primul centru privat de tratament al alcoolismului, Hazelden reprezintă astăzi şi cea mai importantă editură pentru literatura şi instrumentele de lucru utilizate în recuperarea din adicţii.
Primul pas e menit să îl ajute pe alcoolic să admită ‘în cunoştinţă de cauză’, cu mintea şi cu sufletul faptul că, într-adevăr, are o problemă cu alcoolul, că acesta a preluat controlul asupra întregii sale vieţi. E ca şi cum alcoolicul e invitat să ‘îşi pună singur diagnosticul’, să îşi recunoască neputinţa şi eşecul în a-şi controla băutul; până la urmă, toţi medicii din lume ar putea să facă acest lucru, însă dacă el nu acceptă diagnosticul, nu se vor schimba prea multe. Se face apel la onestitate faţă de ceilalţi, dar în primul rând faţă de propria persoană pentru ca recuperarea să poată începe.
Următorii doi paşi sunt cei care deschid calea către soluţie: să admiţi că ai nevoie de ajutor din afară şi să iei decizia de a accepta acel ajutor. Nefiind un program religios, Dumnezeu nu e definit conform unei credinţe anume, fapt ce face ca programul să fie mai greu acceptat de anumite biserici tradiţionale. Sunt primii paşi care încearcă să mute centrul importanţei de pe alcoolic pe o altă ‘putere’ – paşii reconcilierii cu Dumnezeu; ego-centrismul, aroganţa şi grandomania alcoolicului obişnuit sunt puse cu adevărat la încercare şi sunt mulţi cei care insistă că prin ‘ambiţie şi disciplină’ vor reuşi să bea controlat. Următorii paşi pot fi grupaţi, funcţie de focusul pe care îl au.
Paşii 4, 5, 6 şi 7 – paşii reconcilierii cu propria persoană – au scopul de a-l ajuta pe alcoolic să îşi facă ‘un inventar amănunţit al propriei persoane’ pentru a-şi identifica principalele defecte de caracter (şi calităţi), iar mai apoi să le recunoască în faţa propriei persoane (de multe ori, în faţa oglinzii), să le împărtăşească lui Dumnezeu (Puterii sale Superioare, aşa cum a fost ea definită în paşii anteriori) şi unei alte fiinţe umane (care trebuie să fie în viaţă şi în aceeaşi cameră şi să vorbească aceeaşi limbă). Urmează decizia de a renunţa la acele defecte de caracter şi solicitarea ajutorului Puterii Superioare pentru îndepărtarea acestora.
Paşii 8 şi 9 – paşii reconcilierii cu ceilalţi – încurajează realizarea unei liste cu toate persoanele cărora le-am pricinuit vreun rău, într-un fel sau altul şi încercarea de reparare a acestor greşeli.
Paşii de menţinere (10, 11 şi 12) presupun monitorizarea propriilor acţiuni şi sentimente (foarte multe programe utilizează pentru aceasta tehnici şi instrumente ale terapiei raţional-emoţionale), menţinerea contactului cu Dumnezeu, transmiterea mesajului recuperării către alcoolici activi (care continuă să bea) şi, nu în ultimul rând, continuarea şi extinderea procesului de dezvoltare personală la toate celelalte domenii ale vieţii.
În programele de consiliere se lucrează (se citesc anumite materiale, se completează nişte ghizi de lucru şi se prezintă în grup), de obicei, primii 5 paşi, urmând ca ceilalţi să fie lucraţi în Alcoolicii Anonimi cu sprijinul naşului (un membru mai vechi, cu experienţă în program şi cu o perioadă mai lungă de abstinenţă).