De 18 ani, doctorul Costin Militaru studiaza consumul de droguri si sta printre cei care fac acest lucru. El a raspuns, nu intotdeauna in acord cu prejudecata sau dorinta noastra colectiva, la mai multe intrebari care preocupa parintii din Romania:
- Care este riscul cel mai mare? „Nu dependenta, ci…”
- Exista grupuri sociale cu predispozitie la droguri? „Nu. si de ce nu”.
- Care este ierarhia drogurilor dupa periculozitate?
- Care sunt semnele care ne pot anunta ca fata sau baiatul nostru consuma droguri?
- Ce facem cand aflam?
- „Daca consumul de droguri e o boala, atunci nu pedepsirea consumatorului e miza”.
- De ce, in opinia medicului specializat in droguri, cel mai periculos drog, cu cea mai mare extindere, este, de fapt, alcoolul.
Costin Militaru este medic de medicina generala si expert in terapii de crestere a imunitatii. A absolvit Institutul de Canabis Medicinal in America, specializandu-se in terapii bazate pe canabis medicinal. Are o perspectiva realista asupra fenomenului care ingrijoreaza generatii intregi de parinti.
– Costin Militaru, generatia mea este la varsta la care are copii adolescenti deja de ceva vreme. Una dintre marile noastre temeri este cea legata de droguri. Noi cunoastem putin domeniul, pentru ca am fost o generatie legata de alcool ca forma de derapaj, nu de droguri. Cum stam la acest capitol, al consumului de droguri in randul tinerilor?
– Asa este, generatiile noastre cunosc fenomenul putin, sau mai bine zis il intelegem greu si nu putem sa il acceptam. Eu am o experienta mare in ceea ce priveste problematica si a consumului de droguri in Romania, pentru ca din anul 2004 activez in programe de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri, mai cunoscute ca „programe de harm reduction”, adica sunt langa consumatorii de droguri, acolo, in mediul lor.
Intorcandu-ma la intrebarea ta: stam „bine”, retineti ghilimelele, va rog. Avem consum de droguri foarte bine dezvoltat in randul tinerilor, iar cand ma refer la droguri, nu ma refer la alcool (nu ca nu ar fi cel mai nociv drog dintre toate – dar o sa ma intorc la el), tutun sau canabis, ci vorbim de substante, majoritatea sintetice, care actioneaza puternic asupra sistemulul nervos central.
Daca ne uitam in raportul privind situatia consumului de droguri al Agentiei Nationale Antidrog (ANA) in anul 2021, vedem ca cel putin o persoana (la grupa de varsta 15-45 de ani) din 10 a experimentat macar o data in viata o substanta ilegala.
Consumul de droguri incepe in aproape acelasi timp cu fumatul
– Care este varsta cea mai predispusa si cum ar trebui sa prevenim acest moment al intersectiei dintre copii si droguri?
– Daca e sa facem o paralela cu fumatul, am putea vedea ca debutul consumului de droguri se suprapune peste debutul consumului de tutun, adica undeva pe la varsta de 13-14 ani, in unele situatii chiar si mai devreme, 10-11 ani.
De prevenit e foarte greu, pentru ca fenomenul consumului de droguri este un fenomen social, si oricat am vrea/incerca noi sa ne ferim copiii de intalnirea cu consumul de droguri, acest lucru este imposibil.
Accesul la informatie al tinerilor, si la informatie corecta, este foarte mare si comparativ cu informatiile pe care le aveam noi la varsta lor despre droguri, acum un tanar nu mai poate fi „pacalit” cu mesajul „Drogurile sunt rele – drogurile ucid”.
Pentru ca el stie atat din literatura de specialitate, care e la un clic distanta, cat si din experienta grupului social ca drogurile nu sunt chiar atat de rele si de ucis te ucid cand le consumi gresit sau in cantitati foarte mari. stiu, inca nu ti-am raspuns la intrebarea ta, asa cum iti doresti, si probabil nici nu o sa pot sa o fac.
Revin, ceea ce putem noi, ca parinti, unchi, matusi, frati, surori etc., sa facem este sa ne informam corect, sa spargem bariera aia pe care am invatat-o/trait-o cand eram de varsta lor, astfel incat atunci cand suntem pusi in fata situatiei concrete, sa nu amanam, prin neacceptare, ci sa fim langa persoana respectiva, ca suport.
Cand consumi droguri, mecanismele sistemului nervos central se modifica
– Ce inseamna suport, concret?
– Suport inseamna sa nu fii un factor agravant dat de comportamente de genul: cum sa consumi tu droguri?, ma/ne faci de ras in tot blocul!, daca nu te lasi acum, iti confisc telefonul/masina/etc., sau, mai grav, daca nu te lasi de droguri, la mine in casa nu mai stai.
Trebuie sa intelegem ca, atunci cand apare consumul de droguri sau cand o persoana incepe sa aiba probleme cu consumul de droguri, mecanismele de functionare ale sistemului nervos central au fost modificate, si chiar daca persoana in cauza isi doreste sa opreasca consumul, lucrul acesta este foarte greu. Stoparea nu poate fi facuta imediat. si nu o poate face singur, ci cu ajutor (cel mai important este ajutorul real al familiei) si, foarte importat, cu ajutorul personalului de specialitate.
Avem, cel putin in Bucuresti, cateva centre, derulate de organizatii nonguvernamentale, care au programe foarte bune, adresate consumatorilor de droguri, de orice fel, pentru ca, in functie de tipul de drog folosit, interventia difera.
– Sunt anumite medii mai „predispuse”, anumite paturi sociale, grupuri vulnerabile? De unde vin cei mai multi copii afectati de acest flagel al dependentei?
– Aici raspund foarte sec si scurt: Nu. Drogurile nu fac deosebiri de rasa, conditie sociala etc….
„Riscul medical cel mare e suprasolicitarea sistemului cardiovascular”
– Spune-mi, te rog, care sunt tipurile de droguri cele mai folosite in randul tinerilor si care este gradul lor de risc, dependenta? Care sunt cele mai riscante?
– Daca e sa vorbim strict de drogurile ilegale, cele mai folosite sunt stimulentele sintetice, pentru ca ele sunt legate foarte mult cu muzica/distractia pe care tinerii o asculta in ziua de azi si cu viteza/agitatia cu care societatea se misca. Daca noi, cand eram de varsta lor, puteam astepta 2-3 saptamani sa primim raspuns prin posta de la prieteni, acum, daca nu am raspuns instant mesajului pe WhatsApp/messenger/Telegram/Insta/etc… presiunea pusa este foarte mare. Ce vreau sa zic e ca societatea are o alta viteza de deplasare acum si tinerii se adapteaza ei.
Riscul la consumul de droguri depinde foarte mult de tipul de substanta, de modul de administrare, de natura ei. Cu cat facem uz mai mult de o substanta, cu atat riscurile vor fi mai mari, ca de altfel la orice din viata asta, totusi, ce as vrea sa inteleaga sau macar sa auda/vada parintii citind acest material e ca dependenta nu este cel mai mare risc al consumului de droguri. Toata lumea (ma refer la cei de varsta noastra) este ingrozita de cuvantul dependenta: da, daca iau asta, nu devin dependent?, da, daca fac asta, nu devin dependent? sunt intrebari pe care le aud zi de zi in cabinetul medical.
Riscurile cele mai mari pe care le pot da substantele pe care le consuma tinerii (aceste stimulente) sunt date de suprasolicitarea sistemului cardiovascular si sunt deja niste exemple in trecutul apropiat, cand consumul a fost fatal, tocmai pentru ca stimularea sistemului cardiovascular a fost prea mare.
– Daca e sa facem ierarhie intre droguri, totusi?
– Daca e sa facem o ierarhie, de la cele mai putin riscante la cele mai riscante, in functie de efectele lor (cum ziceam, nu m-as lega de dependenta acestor substante, pentru ca multe dintre ele nu dau dependenta, si nu dependenta in sine este riscul), ea ar arata cam asa: canabis, MDMA, ketamina, LSD, ciuperci, cocaina, heroina, legalele (noile substante cu proprietati psihoactive), alcool.
Am pus alcoolul, chiar daca este un drog legal, daca vorbim de tineri, adica varsta pana in 18 ani, el este un drog ilegal.
Ierarhia asta are la baza efectele sau riscurile asociate sanatatii (fizice si psihice), educatiei, relationarii sociale, supradozarii.
– Multi dintre noi sunt putin educati la acest capitol: cum ne dam seama ca un tanar foloseste droguri? Care sunt simptomele acestui fenomen?
– Este destul de greu sa ne dam seama, mai ales in fazele de inceput ale consumului si mai ales daca timpul nostru petrecut cu copilul se rezuma la ce ai facut azi la scoala, uite banii pe saptamana asta/nu am timp acum, pentru ca trebuie sa muncesc sa te intretin pe tine. Printre efectele fizice ale consumului de droguri (nu trebuie sa fie neaparat toate sau neaparat in ordinea asta) se numara: starile de confuzie, ameteala, tulburari paranoide, lipsa de orientare/coordonare, depresia, agitatia, iritabilitatea, comportamentul impulsiv, insomnie, scaderea in greutate.
Totodata, se instaleaza deteriorarea relatiilor sociale, aparitia de prieteni noi, cu comportamente/interese total diferite de ce stia parintele ca are copilul lui.
Poate aparea furtul de bani sau de bunuri de la alte persoane pentru obtinerea drogurilor; astea sunt alte semne ca vorbim de un consum de droguri, aici fiind vorba deja de un consum de droguri problematic si care s-a instalat in timp (luni sau poate chiar ani, in care copilul a consumat substante fara ca noi sa realizam).
– Bun, in acest caz ce ar trebui sa faca un parinte in momentul in care afla ca unul dintre copiii lui a inceput sa foloseasca droguri? Cum sa procedeze cel mai bine?
– Primul lucru pe care ar trebui un parinte sa il faca este sa nu se panicheze, pentru ca sub aceasta presiune de cele mai multe ori deciziile sunt gresite. Al doilea lucru este mentinerea unei relatii cu copilul de sprijin neconditionat nici de timp (te lasi acum!!!!), nici material (daca nu te lasi de droguri, iti iau masina).
Al treilea lucru este sa reusim sa aflam exact unde se afla copilul in drumul consumului de droguri: a experimentat o data, are un consum ocazional sau este deja intr-un consum problematic?
Al patrulea lucru, atunci cand este necesar: gasirea unor specialisti cu care copilul sa isi doreasca/sa poata lucra. in cazul consumului de droguri, relatia cu specialistii trebuie sa fie una de incredere reciproca, altfel nu poate functiona, indiferent cat de bine situat in ierarhia profesionala este specialistul respectiv.
– Dar ce facem cand aflam ca a ajuns intr-o faza de dependenta?
– Acelasi lucru pe care il facem si cand aflam ca al nostru copil consuma droguri. Dependenta este o boala si nu putem noi, ca parinti, sa punem acest diagnostic, deci noi suntem in aceeasi situatie – am aflat ca avem un copil care consuma diverse.
in momentul in care specialistul/specialistii pune/pun diagnosticul de dependenta, atunci trebuie, de comun acord cu persoana in cauza (copilul, adica), sa respectati planul terapeutic adaptat nevoii in cauza. Ce nu trebuie sa facem este sa nu punem presiune suplimentara pe copil, pentru ca nu functioneaza asa cum ne dorim.
De ce considera alcoolul drept cel mai periculos drog
– Care e linia dintre consum ocazional si dependenta? Cat de apropiate sunt ele. Exista droguri care nu creeaza o dependenta?
– Linia e destul de mare sau poate nici sa nu existe. Asa cum ziceam mai sus, sunt substante care dau dependenta si substante care nu dau dependenta.
Oricum, nu exista substante care sa dea dependenta de la prima administrare, cum nu exista nici situatia in care ne justificam consumului de droguri al copilului prin faptul ca cineva i-a pus in bautura ceva.
Aici as putea face iar o paralela cu alcoolul. Chiar daca alcoolul este cel mai periculos drog, dependenta la alcool se instaleaza in ani si nu la toti consumatorii de alcool. Ca fapt divers, de ce este alcoolul cel mai periculos drog? Pentru ca este foarte usor de procurat, e relativ ieftin, are actiune destul de rapida, schimba comportamente (si avem destule exemple in media de cat de nociv social este alcoolul: omoruri, violuri, violenta domestica), dar si aici intervine periculozitatea, alcoolul este singurul drog din al carui sevraj se poate muri. Sevrajul la alcool, denumit medical delirium tremens, este urgenta medicala.
„Daca consumul de droguri e o boala, atunci nu pedepsirea consumatorului e miza”
– Cum stam la capitolul legislatie: stiu ca e o intreaga discutie legata de relatia tipului de pedeapsa a consumatorului, a distribuitorului si exista acea opinie ca daca va creste pedeapsa, va scadea consumul?
– Foarte prost. Avem o legislatie de acum 20 de ani, care nu s-a schimbat in filozofie deloc, ci doar a adaugat, in functie de ce substante noi au aparut, substante in tabele noi, pentru care o persoana poate fi pedepsita legal.
Lupta cu drogurile sau „War on drogs”, demarata de americani la incepul anilor 70, s-a dovedit a fi falimentara si nu doar ca nu a eliminat consumul de droguri, ci a modificat foarte mult calitatea acestora, in sensul in care din an in an substantele sunt tot mai concentrate per unitate si tot mai potente. Organizatia Mondiala a Sanatatii a clasificat consumul de droguri ca boala. Deci, legislativ, noi asa ar trebui sa gandim. Ok, facem pedepse pentru cei care vand droguri (traficul de droguri intra sub incidenta legii, si aici ar trebui guvernantii nostri sa isi foloseasca resursele), dar cand discutam de consumator, el ar trebui evaluat doar din punct de vedere medical.
Cresterea pedepselor va face ca piata neagra sa devina si mai neagra (adica droguri mai concentrate, cu substante noi, care nu sunt pe lista de ilegale, dar care, din pacate, nu stim ce probleme pot aduce in corp) si va marginaliza si mai mult consumatorul.
Consumatorul va avea si mai mult acces limitat la servicii medicale, si mai ales la serviciile medicale de urgenta (e o practica la noi ca in momentul in care se solicita interventia serviciului medical de urgenta pentru o supradoza, de exemplu, politia sa ajunga inaintea ambulantei).
Solutia este, si nu o dau eu, ci studiile si experienta tarilor care au facut deja acest lucru: dezincriminarea consumului de droguri, crearea de servicii medico-psiho-sociale adresate consumatorului de droguri, crearea de servicii de testare a calitatii/puritatii drogurilor, astfel incat sa stim daca o pastila are doza pentru o noapte sau pentru 10 sau deloc.
– Spune-mi, te rog, ce face statul in directia preventiei si ce ar trebui sa faca mai bine? Unde suntem descoperiti?
– Statul, adica Agentia Nationala Antidrog, face rapoarte si concursuri de desen cu „mesajul meu antidrog”. Nu zic ca nu trebuie facute, zic doar ca in ultimii 20 de ani se tot fac, dar rata de consum a crescut.
„Preventia, pentru a fi utila, trebuie sa acopere cel putin 60% din populatia tintita, si nu o data, ci lunar”
si, foarte important, pentru ca spuneam la inceputul textului, mesajul trebuie sa fie unul corect (cu bune si rele), pentru ca tinerii au acces la informatii si nu mai pot fi pacaliti. Suntem descoperiti tocmai in zona de concepere a mesajului si a modului de transmitere. Mesajul trebuie facut si transmis in acord cu nevoia tinerilor (si in foarte putine cazuri participa tinerii la conceperea mesajului sau, si mai grav, participa cei care nu au legatura cu fenomenul) si de catre specialisti care stiu si pot sa transmita un astfel de mesaj. Noi suntem in situatia in care o singura institutie a statului face si strategiile de combatere, si pe cele de preventie, si, din pacate, formarea profesionala a acestora este din zona de combatere, si acest fapt se vede in implementarea programelor.
– Ce crezi ca ar trebui sa facem in scoala ceva util care sa ajute sa previna acest fenomen?
– Sa prevenim total acest fenomen este imposibil. Daca vrei sa ne gandim cum sa-l influentam, atunci poate exista solutii. scoala, indiferent de numele ei sau de pozitia pe harta, trebuie sa accepte situatia ca va exista, intr-un fel sau altul, consum de droguri in clase. Pentru ca scoala nu este o institutie ermetica (cum putem sa ne gandim ca nu intra droguri in scoala, cand in raportul Agentiei Nationale Antidrog gasim consum de droguri in penitenciar).
Deci, primul lucru este sa acceptam fenomenul, sa il intelegem pe cat posibil si apoi sa gasim, impreuna cu elevii, parintii si specialistii, programul cel mai adecvat pentru ei, astfel incat fenomenul sa fie redus pe cat posibil.
Revin – eliminarea consumului de droguri din scoli este imposibila.
SURSA – www.libertatea.ro
Lasă un răspuns