Nu toţi băutorii excesivi sunt alcoolici sau dependenţi de alcool. Există diferenţe semnificative între „băutorii înrăiţi” şi „alcoolici”.
Dacă are motive suficiente, băutorul înrăit poate să se oprească din băut sau să îşi controleze băutul. Atunci când un băutor înrăit se opreşte din băut pentru o perioadă de timp şi se reîntoarce la consumul de alcool, nu îi este, de obicei, dificil să-şi controleze băutul.
Pentru cel care a căzut în ceea ce numim „alcoolism” sau „consum de alcool dependent”, situaţia este diferită. Odată ce o persoană a depăşit linia invizibilă a alcoolismului, îi va fi foarte greu să bea moderat.
O altă diferenţă este că băutorul înrăit nu are remuşcări în legătură cu consumul de alcool. Alcoolicul, pe de altă parte, se va simţi deseori vinovat şi va avea remuşcări extreme după un episod de băut. El are intenţii bune de a nu bea excesiv. Când eşuează în încercarea de consum moderat, se învinovăţeşte şi se consideră un ratat. Asta pentru că nu înţelege că are o boală a minţii şi a trupului care nu îi permite să consume “în siguranţă” nici măcar un pahar de alcool. În momentul în care bea acel prim pahar, i se declanşează o poftă irezistibilă care, deşi uneori e foarte subtilă, este foarte greu de depăşit fără a bea. Singura opţiune sigură pentru alcoolic este abstinenţa totală.
Alcoolicul trebuie să evite primul pahar. Putem compara acest lucru cu un accident de tren. Locomotiva e cea care te loveşte sau omoară, şi nu vagoanele din spate. Adică, să nu ne lăsăm “loviţi de tren” prin acceptarea primului pahar!
Lasă un răspuns
Lasă un răspuns